Tzatziki de Vama

Pe vremea când eram copiliţă, mergeam la ţară, la mamaia şi rămâneam acolo până li se făcea dor de mine şi veneau să mă ia acasă. Plânsete, tristeţi sfâşietoare şi promisiuni că mă vor aduce vara următoare. Într-o astfel de vară, mamaia tăiase şi opărise un pui, iar oala cu apă clocotită o pusese deoparte, nu ştiu pentru ce. “Mamaie, vezi să nu dai în oala cu apă” şi chiar în acel moment eu am trecut pe lângă ea în fugă, m-am împiedicat şi am vărsat-o, din fericire, doar pe un picior. “Ce ai făcut mamaie….” Şi s-a apucat săraca să mă oblojească cu albuş de ou şi frunze de varză. Este o amintire foarte veche, cred că aveam până în şase ani, dar este foarte clară. Nu durerea a imprimat amintirea ci imaginea mea, stând pe sală, cuminte, cu piciorul drept întins şi acoperit cu multe foi de varză. 

Am rememorat momentul după x ani şi două zile petrecute la mare. 23⁰C pe plajă, 16⁰C în apă şi vânt din belşug. Ca să-mi prăjesc lăbuţele, au fost suficiente două ore de soare şi alte câteva de umbră şi vânt.

 

Întoarsă acasă, între o cremă cu cortizon şi leacurile bunicii, le-am ales pe cele din urmă. Puteţi face alegerea inversă…

Aşa că, după ce am petrecut o noapte teribilă, ieri m-am tratat cu două legături de mărar, un castravete, un iaurt simplu, şase frunze mari de varză, ulei de măsline şi două bandaje de tifon 100% bumbac. Castravetele se curăţă de coajă şi se dă pe răzătoare, doar frunzele mărarului se mărunţesc bine (tulpina zgârie). Cele două se amestecă cu ulei de măsline şi iaurt după care se întind cu foarte mare grijă pe piele şi se acoperă cu frunzele de varză. Totul se leagă cu faşă de tifon.

După o noapte cu tzatziki, diferenţa este foarte simţitoare – pot să-mi folosesc papucii de baie, suport atingerea fustei şi presupun că, mai târziu, voi conduce încălţată. Încă nu-mi place ce văd, aşa că diseară voi repeta tratamentul, punând in plus un albuş de ou bătut spumă. 

Cum mamaia nu mai este sa o întreb de ce l-a folosit, am căutat pe net (sursa noastră cea de toate zilele) şi am aflat că albuşul de ou este echivalentul placentei umane, conţine intr-o proporţie ridicată apa şi proteine, dintre care cea mai importantă este colagenul. Proteinele determină activarea şi reproducerea celulelor stimulând astfel procesele reparative. Colagenul, substanţă biologic activă, este materia primă pentru vindecarea şi regenerarea ţesuturilor. El împiedică deteriorarea cutanată şi redă elasticitatea pielii.

De aceea, albuşul de ou are efect hidratant, regenerant, antiinflamator, antiedemic, reduce senzaţia de arsură, împiedică apariţia cicatricelor şi deteriorarea tegumentelor, elimină aspectul de coajă de portocală pe care îl capătă pielea inflamată .

Recunosc că nu ştiam toate acestea.  

Eu am tratat astfel o arsură de gradul I, care a afectat doar epidermul şi care s-a manifestat prin frisoane, mâini foarte reci, sete accentuată, usturime, piele înroşită, inflamată, dureroasă. Totuşi, este bine sa mergeţi la doctor. Simptomele nu apar imediat ci la câteva ore. Pielea se poate arde fără soare, numai de la vânt.

Vă recomand să consumaţi foarte multe lichide deoarece arsurile deshidratează organismul. Puneţi comprese cu apă rece pentru ca extrag căldura şi opresc procesul de deshidratare. Folosiţi o cremă protectoare chiar dacă păstraţi hainele pe voi. Aplicaţi crema inclusiv pe buze pentru că şi ele se pot prăji.

Ce vă mai recomand, dacă mergeţi în Vamă: 

Mâine vă povestesc despre varză şi crema de gălbenele.