Vacanta

Da, vacanta, pana saptamana viitoare, luni. Cand, probabil, voi povesti cate ceva despre ceapa...

Tarate de grau

O lingura de tarate se amesteca cu putin lapte cat sa devina o pasta groasa. Se intinde pe fata si se lasa 15 min. Se clateste cu multa apa.

O lingura de tarate si una de migdale, macinate fin, se umezesc cu apa. Se aplica pe fata si se maseaza cu degetele. Se spala cu apa calda.

O lingura de tarate se amesteca cu una de lapte praf. Se umezeste pielea dupa care se maseaza cu aceasta masca de tip gomaj. La sfarsit se clateste cu apa din abundenta.

O piersica bine coapta se curata de coaja si se zdrobeste. Se amesteca cu o lingurita de tarate si una de ulei aromat. Se intinde pe fata si dupa 20 min se indepateaza cu apa calda.

Un galbenus de ou se freaca cu o lingurita de ulei aromat. Se adauga o lingura de tarate. Se aplica pe pielea curata si se lasa 20 min.

In cazul parului gras, se maseaza pielea capului cu doua linguri de tarate.

Taratele de grau au actiune abraziva si exfolianta. Stimuleaza circulatia sangelui, netezesc tenul, il invioreaza si ii redau prospetimea. Absorb excesul de sebum si regleaza cantitatea secretata.

Vitaminele pe care le contin feresc pielea de imbatranire prematura.

Cartofi neprajiti

Cu surprindere am aflat ca, in afara de valoarea sa alimentara, cartoful are anumite calitati datorita carora poate fi folosit in cosmetica.

Cartoful (Solanum tuberosum) din familia Solanaceae este o planta erbacee, perena care se cultiva pentru consumul tuberculilor. Originea sa este in America de Sud unde era cunoscut cu 8.000 ani in urma. In Europa a fost adus de conchistadorii spanioli.

Cartoful contine apa cca 80%, amidon, carotenoizi, proteine, substante minerale (calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu) si vitamine (A, B₁, B₂, B₅, B₆, C).

Are actiune antioxidanta, cicatrizanta, emolienta si hidratanta. Din acest motiv, curata tenul gras si seboreic, netezeste tenul ridat, trateaza cosurile, crapaturile pielii, eczemele si iritatiile, calmeaza ochii umflati.

Pentru toate acestea, il putem aplica sub forma de cataplasme cu tuberculi cruzi si rasi sau comprese cu suc proaspat stors. 

Din cartof se extrage amidonul care, datorita proprietatilor absorbante si de reglare a vascozitatii, intra in compozitia diverselor produse cosmetice. 

Atentie, cand sunt verzi, tuberculii contin alcaloizi toxici!

Lamaia de vineri

Din cauza unor defectiuni tehnice – pana de curent – lamaia care trebuia postata vineri s-a mutat luni.

Asadar, lamaia (Citrus limonum), din familia Rutaceae este un arbust originar din estul Indiei, care se cultiva in bazinul mediteranean si regiunile subtropicale. Are inaltine de 1.5 – 4 m, infloreste in perioada februare – aprilie, florile sunt galbene cu nuante pupurii, fructele se cheama hesperide, sunt verzi cand sunt crude si galbene la maturitate.

Lamaia contine peste 80% apa, vitamina C atat in pulpa cat si in coaja, vitaminele A, B, D, E, PP, saruri minerale (calciu, magneziu, potasiu).

Principiile sale active ii confera proprietati antibacteriene, antivirale, antiseptice, astringente, calmante, cicatrizante, depurative, fortifiante, sedative si vitaminizante.

Medical, lamaia este un remediu foarte bun impotriva infectiilor cailor respiratorii superioare, stimulent al secretiilor digestive, adjuvant in tratamentul hepatitei, bolilor reumatice si al tulburarilor de circulatie.  

In cosmetica, datorita proprietatilor astringente si regenerante se foloseste, in principal, pentru curatarea tenului gras si seboreic. In afara de aceasta, invioreaza tenul ofilit, vindeca herpesul, negii, eruptiile tegumentare, albeste pielea si indeparteaza petele (cerneala, vopsea de oua, sfecla etc), fortifica unghiile si stimuleaza cresterea parului.

Pentru ingrijirea mainilor, se freaca pielea cu felii de lamaie.

Dintii se albesc daca sunt frecati tot cu felii de lamaie.

Pistruii si petele se atenueaza daca sunt stersi cu suc de lamaie.

Tenul gras se curata cu o masca din sucul unui lamai amestecat cu o lingura de miere. Se tine pe fata timp de 15 min dupa care se spala cu apa calduta.

Parul gras se limpezeste cu sucul a doua lamai diluat intr-un litru de apa.

Pielea de pe gat si decolteu isi mentine elasticitatea daca se sterge cu suc de lamaie. Dupa 10 min se spala si se unge cu ulei aromat.

Porii mariti se inchid cu ajutorul unei masti facute dintr-o lingura de suc de lamaie si un galbenus de ou.

Inghetata de lamaie se face din 300 g zahar, 70 ml apa si sucul a 6 lamai. Din zahar si apa se fierbe un sirop gros care se amesteca cu zeama lamailor si apoi se pune la inghetat.

Zeama unei jumatati de lamaie se amesteca cu 2 linguri de zahar, 40 ml rom, 50 ml cafea rece, 40 ml apa carbogazificata. Se obtine un cocteil de lamaie.   

Incercati o limonada dintr-o lamaie, 200 g zahar, 6 pahare cu apa rece, cateva frunze de menta taiate si o bucatica de scotisoara sfaramata.

Sa aveti pofta!    

Zarzăre

Impresionată de bogăţia fructelor corcoduşului din curte, azi vroiam să scriu câte ceva despre beneficiile lui cosmetice. Din păcate, nimeni nu a fost interesat de o asemenea abordare şi am găsit ceea ce ştiam şi eu, anume că ar fi materie primă pentru licoarea tradiţională ţuică şi ocazional pentru suc, sirop, compot şi gem. 

Pentru cine nu ştie, corcoduşele verzi dau un gust deosebit ciorbelor de primăvară. Mama chiar le fierbe, le pasează, le pune în sticle bine închise şi le foloseşte pe timpul iernii când ne săturam de atâta zeamă de varză.

Aşadar, corcoduşul (Prunus cerasifera), din familia Rosaceae, este printre primii arbori care înfloresc primăvara. Se cultivă dar, în general, creşte în mod spontan în toate regiunile ţării. Este unul din cei mai răspândiţi portaltoi. Are înălţime de până la 8 m, flori albe sau roz, frunze de la verde la maro-roşiatic. Fructul este o drupă sferică de culoare galbenă, roz, portocalie, roşie sau brună.

Corcoduşele conţin apă (cca. 90 %), proteine, celuloză, vitamine (A, complex B, C), pectine, substanţe minerale (calciu, fier, fosfor, magneziu şi potasiu).

Sunt bogate în vitamina A (un antioxidant puternic care neutralizează radicalii liberi, stimulează creşterea oaselor şi reglează funcţiile hormonale) şi vitamina C (tot un antioxidant puternic cu rol în reducerea stresului, vindecarea afecţiunilor respiratorii, diminuarea proceselor inflamatorii, combaterea anemiei).

Asupra întregului organism corcoduşele au acţiune fortifiantă, revigorantă, tonifiantă, uşor laxativă, calmantă. Sucul este recomandat în curele de slăbire. Compresele cu suc de corcoduşe au efect cicatrizant.

Cum tinereţea şi frumuseţea vin şi din ceea ce mâncam nu doar din ce tratamente cosmetice aplicăm, pot să spun că toate vitaminele şi mineralele conţinute de corcoduşe au efecte benefice asupra tenului nostru.

În plus, eu voi încerca o mască din corcoduşe coapte bine, zdrobite şi amestecate cu o lingură de miere şi un strop de ulei aromat. 

Şi un compot de zarzăre numai bun pentru temperaturi ca cele prognozate săptămâna viitoare!

Coacăze

Înainte să plec la serviciu, am trecut din nou pe la zmeurul din curte să-i spun bună dimineaţa şi să mă bucur de roadele sale dulci şi parfumate. Alături de el, coacăzul încerca să prindă cât mai mult soare ca să-şi coacă şi el fructele.

Coacăzul negru (Ribes nigrum), din familia Grossulariaceae, este un arbust cu origine în regiunile nordice, are forma de tufă şi înălţime de până la 2 m, creste atât cultivat cât şi spontan prin păduri, tufărişuri, lunci şi marginea grădinilor. Înfloreşte în aprilie – mai iar fructele se maturizează în iulie. Au culoare neagră cu pete galbene şi formă sferică cu diametrul de cca 1 cm. Conţin minerale şi vitamine dintre care 300 mg % potasiu şi 150 mg % vitamina C.

În fitoterapie, se utilizează frunzele (ameliorează sindroamele inflamatorii şi alergice), fructele (previn accidentele vasculare şi întăresc acuitatea vizuală) şi seminţele (uleiul tratează afecţiunile coronariene, diabetul, dereglările ciclului menstrual, hipertensiunea).

Coacăzele se folosesc în cosmetică sub formă de extract sau ulei şi intră în compoziţia cremelor antirid, a loţiunilor pentru ten uscat, a loţiunilor pentru tonifierea firelor de păr, a cremelor calmante a arsurilor solare.

Pentru împrospătarea tenului se prepară o mască din două linguri coacăze care se zdrobesc şi se amestecă cu o lingură de miere de tei. Se aplică pe faţă, gât şi decolteu, se lasă 20 min şi se clăteşte cu apă minerală. Vitaminele conţinute de mască netezesc ridurile fine şi catifelează pielea. Pentru hidratare se poate adăugă o lingură de smântână.

 Pielea mâinilor se întreţine cu un macerat din două linguri de frunze mărunţite şi lăsate în  apă caldă 24 ore. Se strecoară şi se pun comprese cu tifon steril.   

Ca şi zmeurul, coacăzul ne dă fructe pentru îngheţată, dulceaţă, gem, prăjituri, alcoale. Aştept cu nerăbdare să se coacă….

Zmeură

Aseară vorbeam la telefon (încă mai folosesc acest mijloc de comunicare în ciuda internetului omniprezent) cu un prieten şi acesta îmi spunea că se delectează cu ceva caise şi zmeură proaspăt culese din grădina lui. Noroc cu el că mi-a reamintit de tufa de zmeur pe la care nu am mai trecut de vreo săptămână. I-am făcut o vizită în aceasta dimineaţă şi am avut surpriza să o găsesc aşa:

Prin urmare, azi avem în meniu zmeur.

Zmeurul (Rubus idaeus), din familia Rosaceae este un arbust cu înălţime de până la 2 m, care creşte sub formă de tufă, are ghimpi şi frunze păroase, se găseşte atât cultivat cât şi spontan prin luminişuri, păduri, coaste stâncoase. Preferă lumina soarelui şi solurile umede. În mod normal, fructele ajung la maturitate în perioada iulie – august şi presupun că temperaturile ridicate din ultima vreme le-au grăbit să se coacă.

Frunzele au taninuri, pectine, acizi organici, ulei volatil şi conţin multă vitamina C (aprox 800 mg %). Au proprietăţi antioxidante, astringente, dezinfectante, sudorifice, tonice. Cu ele se tratează afecţiunile gastrice (gastrită, ulcer gastric, arsuri gastrice, reflux gastro-esofagian, diaree) şi afecţiunile aparatului urinar.

Mlădiţele de zmeur, preparate în special sub forma de gemoderivate, conţin substanţe bioactive cum ar fi aminoacizi, hormoni vegetali de creştere, proteine, vitamine şi minerale. Sunt foarte eficiente în reglarea hormonală şi din acest motiv se utilizează pentru tratarea chisturilor ovariene, a frigidităţii, a tulburărilor menstruale (amenoree, dismenoree, hipomenoree, oligomenoree), mastodiniei, mastopatiei fibrochistice şi ca adjuvant în perioada menopauzei.

Fructele conţin zaharuri, pectine, proteine, minerale (calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, zinc) şi vitamine (A, B₁, B₂, C, D, E, P). Potasiul conţinut este de cca 120 mg %.  Au acţiune antioxidantă, antiinflamatoare, antiseptică şi tonică. Fiind un concentrat de vitamine şi minerale, stimulează imunitatea şi regenerează întregul organism.

În cosmetică, zmeurul se foloseşte pentru întreţinerea şi curăţarea tenului gras, netezirea ridurilor fine, înlăturarea efectelor îmbătrânirii, tratarea erupţiilor cutanate, împrospătarea tuturor tenurilor. 

100 g zmeură bine coaptă, câteva frunze de mentă şi două linguri de smântână se pun în mixer şi se amestecă pentru cca 20 sec până devin o pastă omogenă. Masca astfel obţinută se întinde pe faţă şi gât iar după 20 min se spală cu apă minerală, la temperatura camerei.

Menta şi zmeura purifică şi împrospătează pielea iar smântâna o înmoaie şi hidratează.

Tenul gras se curăţă cu o mască din zmeură zdrobită şi întinsă pe faţă pentru 20 min.

Eczemele se tratează cu un decoct din două linguri de frunze uscate şi mărunţite care se fierb timp de 5 min cu 250 ml apă. După ce se răceşte, se strecoară şi se aplică sub forma de comprese pe zona afectată.

În plus faţă de proprietăţile curative ale zmeurului, vă mai puteţi bucura de el prin fructe proaspete, prăjituri, dulceaţă, îngheţată sau zmeurată.

Informaţiile despre zmeur au depăşit sfera cosmetică şi aceasta deoarece apreciez foarte mult eficienţa lui în procesele de reglare hormonală.

7 scări

La un moment dat am vrut să scriu câte ceva despre proprietăţile uimitoare şi puţin cunoscute ale socului. Din păcate, m-am gândit la el prea târziu şi nu mai era nici unul înflorit în oraş.

Zilele aceste, însă, neprevăzutul m-a dus la munte şi l-am găsit acolo puţin înflorit şi foarte mult îmbobocit la aceasta vreme.

Sâmbătă, la Şapte Scări, temperatura era de 14⁰ C la ora 14.00. După un urcuş în ritm alert, am abandonat traseul în faţa scărilor de metal, verticale şi alunecoase. Restul grupului, temerari sau doar obişnuiţi cu muntele, au continuat să urce şi s-au întors cu poze impresionante.

       În acest timp, am făcut şi eu poze cu socul pe care am fost mirată să-l găsesc acolo. Aşadar, floarea lui şi despre el:

 Socul (Sambucus nigra) din familia Caprifoliaceae este un arbust de origine euro-asiatică, ce creste spontan de la câmpie până la munte pe etajul fagului. Ajunge la o înălţime de 10 m, înfloreşte, în funcţie de regiune, în perioada mai-iulie şi are utilizare alimentară, cosmetică şi medicinală. Florile conţin cantităţi apreciabile de vitamina C şi potasiu.

Ceaiul din flori de soc este antitusiv, febrifug, imunostimulent şi sudorific, provocând transpiraţii abundente. Se foloseşte în caz de guturai, gripă sau bronşită deoarece scade rapid temperatura, calmează tusea şi grăbeşte procesul de vindecare.

Fructele sunt printre cele mai puternice detoxifiante folosite în fitoterapie. Sucul din fructe are efect antiseptic, diuretic, depurativ,  laxativ. Reduce retenţia hidrică şi neutralizează radicalii liberi din organism. Acelaşi efect îl are şi extrasul din coajă de soc.

Fructele şi coaja se folosesc pentru detoxifiere, în curele de slăbire, în afecţiunilor rinichilor şi ale vezicii urinare şi în tratarea reumatismului.

Din flori se obţin socată şi vin de soc iar din fructe se prepară sirop, compot, gem şi dulceaţă.

În cosmetică, se folosesc numai florile uscate deoarece cele proaspete pot produce eriteme. Sunt indicate, în special, pentru tenurile uscate, iritate şi congestionate.

Se toarnă 250 ml apa clocotită peste două linguri de flori uscate şi mărunţite. Se lasă acoperit pentru 30 min după care se strecoară şi se spală faţa cu un tampon de vată. Cu infuzia rămasa se aplică comprese cu tifon steril. Are acţiune antiseptică şi antiiflamatoare. Cu aceleaşi comprese se tratează ochii iritaţi şi congestionaţi.

Mâinile aspre şi crăpate se masează cu o cremă din flori de soc. Pentru aceasta se topeşte la Bain-Marie o bucăţică de ceară curată şi o bucăţica de unt de casă. Peste acestea se toarnă o pulbere fină obţinută dintr-o lingură de flori de soc uscate şi măcinate. Se amesteca totul bine şi se toarnă într-o cutie de culoare închisă. Trebuie lucrat foarte repede deoarece ceara se întăreşte şi crema va avea prin ea un soi de solzişori.  

Din câteva flori de soc puse la macerat în ulei de măsline, se obţine un ulei indicat pentru pielea îmbătrânită, uscată şi rugoasă (în special genunchi şi coate).

În final, nu-mi rămâne decât să vă spun să mergeţi la munte să culegeţi soc. Încercaţi chiar să urcaţi cele 7 scări.   
   Succes!

Leac

Pentru că finalul săptămânii îmi reaminteşte peripeţiile avute la mare (la soare şi la vânt), m-am gândit să scriu câteva rânduri despre un alt leac pe care l-am folosit cu succes în regenerarea epidermei mele prăjite.

Leacul este de fapt un ulei aromat făcut de mine din plante macerate şi o serie de uleiuri presate la rece. Uleiul, în diverse combinaţii, îl folosesc de mulţi ani, de când am renunţat la creme şi loţiuni. Aceasta deoarece, indiferent de cine erau produse, cât costau şi cat de naturale erau, eu făceam în permanenţă alergie. Nu am aflat care din compuşii acestora provocau alergia dar presupun că unul care se regăsea în compoziţia tuturor, chiar şi aşa-zis bio.

Reţeta uleiului este proprie şi am ajuns la ea după ce am citit despre beneficiile plantelor şi cum pot fi ele utilizate şi combinate în funcţie de efectul dorit.

 Aşadar, plantele care m-au ajutat să-mi păstrez pielea:

Iasomia: are acţiune antiinflamatoare, antiseptică, calmantă şi cicatrizantă. Hidratează pielea sensibilă, o calmează pe cea iritată şi congestionată, o corectează pe cea pătată.

Lemnul dulce: este antiinflamator, cicatrizant şi emolient. Hidratează pielea uscată, netezeşte pielea ridată, tratează arsurile solare.

Menta: are proprietăţi antiseptice, astringente şi sedative. Calmează pielea congestionată şi o împrospătează pe cea ofilită.

Rozmarinul: este antiseptic şi cicatrizant. Vindecă rănile şi cicatricele, împiedică înmulţirea microbilor, calmează inflamaţiile.

Salvia: are proprietăţi antiseptice, astringente şi tonice. Acţionează în cazul pielii congestionate, ridate şi uscate.

Trandafirul: are acţiune astringentă, antioxidantă, antibacteriană, cicatrizantă, hemostatică şi emolientă. Curăţă pielea pătată, o hidratează pe cea îmbătrânită, tratează eritemul solar. Este benefic tuturor tipurilor de piele inclusiv celor sănătoase.

Mai sunt şi alte plante (cum ar fi pătlagina) dar eu pe acestea le-am avut la îndemână.

Acum ştiţi cu ce va puteţi regenera pielea dar mai bine vă feriţi de efectele soarelui şi ale vântului. 

Aveţi grijă de voi în acest weekend pentru că se anunţă tot felul de evenimente meteo.

Pătlăgica roşie

Roşia (Lycopersicon esculentum), familia Solanaceae este o plantă erbacee, anuală, cu înălţimea între 30 şi 300 cm, cultivată în grădini, sere şi solarii. Preferă o temperatură medie de 22 C, lumină intensă şi umiditate crescută. În condiţii naturale, înfloreşte în luna iunie.

Fructele au forme şi culori diferite (roze, galbene, roşii, vişinii). Sunt bogate în potasiu şi magneziu. Mai conţin glucide, amidon, lipide, carotenoide, fitohormoni, vitamine (C, B₁, B₂, B₆, PP, K).

În cosmetică roşia are acţiune antiinfecţioasă, antifungică, astringentă, energizantă, hidratantă, stimulentă şi tonică. Tratează acneea, îndepărtează punctele negre, calmează pielea congestionată. Se recomandă pentru îngrijirea tuturor tipurilor de ten şi a mâinilor.   

Roşia se foloseşte foarte simplu: se taie pe din două şi se freacă pielea cu ea; se zdrobeşte şi se aplică pasta rezultată pe faţă; se stoarce iar sucul se foloseşte ca atare sau se amestecă cu alte ingrediente.

Sucul se poate face cu storcătorul, maşina de tocat, mixerul sau cu o sită. Se foloseşte imediat.

În cazul tenului gras şi seboreic, sucul fiind astringent, întăreşte pielea şi ii redă fermitatea. Pentru tenul uscat se amestecă cu smântână, o picătură de ulei, puţină cremă de faţă, brânză de vaci sau o bucăţică de unt. Masca rezultată este hrănitoare şi hidratantă.

Ten limpede şi curat se obţine amestecând două linguri de suc cu o lingură de tărâţe. Se aplică pe faţă şi gât, iar după 20 min se spălă cu apă călduţă. Se unge cu o picătura de ulei aromat.

Daca pielea este sensibilă, masca se foloseşte o singură dată pe săptămână. 

Se masează mâinile cu o cremă făcută din o lingură de suc sau pastă de roşii şi o linguriţă de glicerină. Calmează iritaţiile produse de detergenţi şi catifelează pielea.

Efectul este deosebit dacă sucul de roşii se combină cu suc de fructe: caise, piersici, visine, zmeură etc.

Pur şi simplu levănţică

De câteva zile, la ieşirea de la metrou, a apărut levănţica cu ţigănci. Înfoiate şi înflorate vând levănţica „două la leu” (două legături atât de subţiri încât par a fi două fire la leu) sau varianta “dacă iei 10, iţi dau 11”. Cu toate acestea eu prefer să merg în piaţă.

Toată lumea o cumpără ca remediu împotriva moliilor dar iată de ce mă interesează pe mine atât de mult această plantă:

Levănţica (Lavandula angustifolia), familia Lamiaceae este un semiarbust de cultură, foarte răspândit în regiunea Mediteraneană, de unde îşi are şi originea de altfel, cu înălţime între 30 – 100 cm, culoare verde-cenuşie şi durată de viată de până la 20 ani.

Iubeşte foarte mult lumina. Înfloreşte în iunie-august iar florile sunt albastre-violet şi sunt dispuse în formă de spic lung de 3-7 cm.

Acestea conţin ulei eteric aprox 1.4%, compus din acetat de linalil, acetat de linalol, geraniol, camfor etc.; substanţe minerale (ca, cu, fe, k, mg). Cantitatea maximă de ulei eteric se atinge la începutul înfloririi. Florile se recoltează în prima jumătate a zilei şi se pun imediat la uscat.
a

Planta are acţiune antiinflamatoare, antibacteriană (contra stafilococului auriu), antiseptică, cicatrizantă, dezinfectantă, sedativă şi tonică. Proprietăţile sale erau cunoscute de greci, romani şi de vechile civilizaţii din India şi Tibet.

Se utilizează în medicină pentru insomnii, stări de nelinişte, cefalee, migrene, afecţiuni ale căilor respiratorii, iritaţii ale stomacului şi intestinului, râni şi arsuri uşoare, tulburări ale circulaţiei, înţepături de insecte şi eritem solar.

În cosmetică se foloseşte pentru îngrijirea tuturor tipurilor de ten, alergii, acnee, cuperoză, dermatită seboreică şi combaterea căderii parului.

Să o luam pe rând:

Pentru înlăturarea cearcănelor, îngrijirea tenului gras, seboreic, scoaterea punctelor negre şi tratarea cuperozei şi acneei, se face o infuzie din o lingură de flori peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se acoperă iar după 20 min se strecoară şi se pun comprese cu pansament steril.

Din puţină argila înmuiată cu aceasta infuzie se obţine o mască hidratantă pentru tenul normal.

Pentru tenul pătat se măcina o lingură de flori şi se amestecă cu o lingură de miere. Masca se întinde pe faţă pentru 20 min după care se spală cu apă călduţă. Are efect de limpezire şi întărire a pielii.

Împotriva căderii părului se face o loţiune din câteva picături de ulei esenţial de lavandă, ulei de măsline, ulei de ricin, o linguriţă cu alcool (v-am mai povestit ce fel şi unde îl găsiţi). Totul se agită bine pentru emulsionare după care se fricţionează rădăcina părului. Se acoperă capul cu o cască de baie, apoi cu un prosop şi se stă aşa toată noaptea. A doua zi se aplică şamponul direct pe părul uscat şi se limpezeşte cu apă din abundenţă.

O baie relaxantă şi revigorantă în acelaşi timp se poate obţine umplând un săculeţ de pânză sau tifon cu flori de levănţică. Săculeţul se leagă de robinet şi se dă drumul apei fierbinţi să treacă prin el.

Din flori de levănţică se pot prepara acasă:

- apă de faţă (infuzia de mai sus).

- loţiune – împrospătează şi tonifică pielea. Se foloseşte dimineaţa şi seara, pe pielea curată înainte de aplicarea cremei.

- oţet – catifelează pielea, vindecă acnea şi echilibrează ph-ul tenului. Excelent în cazul tenurilor grase, încărcate şi cu pori dilataţi.

- ulei – tratează arsurile, acnea, cuperoza, căderea parului, eczemele, înţepăturile de insecte şi plăgile de orice fel.

V-am convins? Mergem în piaţă să căutăm levănţică?

Dulceţi

Zilele trecute m-am delectat cu aroma, gustul şi culoarea unor dulceţi făcute de mama. Căci mama, trebuie să recunosc, este mare meşteră în bucătărie. A găsit în piaţa Obor - la preţuri pământene - caise şi piersici. Şi iată ce a ieşit:

 

La rândul meu, am citit câte ceva despre aceste fructe. Au proprietăţi asemănătoare aşa ca reţetele sunt valabile pentru ambele.

În plus, mi-am dat silinţa să scriu mai mult pentru că ieri am chiulit.

Caisul (Armenica vulgaris), familia Rosaceae este un arbore înalt de 6-10 m, căruia ii plac foarte mult lumina, căldura şi umiditatea şi care trăieşte peste 15 ani. Fiind cultivat de timpuriu in Armenia se consideră ca aceasta ar fi o posibilă origine. Tot de aici vine şi numele său, Armenica. 

Fructul conţine cca. 85 % apă, proteine, glucoză, vitamine (A, B₁, B₂, C) şi minerale (ca, fe, k, na, p). Este bogat in vitamina A şi potasiu aprox. 250 mg %.

Piersicul (Persica vulgaris), familia Rosaceae este un arbore originar din China, cu înălţime între 2 şi 6 m, căruia îi plac verile calde şi iernile blânde.

Fructul are valoare alimentară, cosmetică şi medicinală. Conţine până la 89 % apă, vitamine (A, B₁, B₂, C) şi minerale (ca, fe, k, na, p). Are conţinut ridicat de potasiu (cca. 200 mg %). 

 

Caisele şi piersicile au proprietăţi astringente, regenerante şi fortifiante. Se folosesc pentru tonifierea tenului normal, curăţarea tenului gras, echilibrarea tenului seboreic şi scoaterea punctelor negre. Datorită conţinutului ridicat de apă sunt un remediu bun pentru tenul uscat.

Fiind astringente, ambele fructe se folosesc ca atare pentru tenurile grase şi seboreice. Pentru celelalte tipuri de ten, fructele se amestecă cu ulei aromat / smântână / puţină cremă de faţă deoarece acestea anulează efectul astringent.

De la piersic se folosesc fructele şi frunzele, iar de la cais fructele şi sâmburii.

Din sâmburii de caise se obţine, prin presare la rece, un ulei ce conţine vitamine (A, B₁, B₂, B₆, E) şi acizi graşi esenţiali Omega 6 şi 9. Are acţiune antiinflamatoare şi regenerantă, echilibrează producţia de sebum, hidratează şi catifelează. 

O mască gustoasă, pentru toate tipurile de ten, se obţine din câteva caise / piersici / ambele care se spălă, se curăţă de coajă şi de sâmburi. Se zdrobesc, se amestecă cu o lingură de smântână şi una de miere şi se aplică pe faţă, gât şi decolteu. După 20 min se spală pielea cu apă călduţă şi se unge cu o picătură de ulei aromat.

Sau, mai simplu, caisa / piersica bine coaptă se desface, se scoate sâmburele şi se freacă faţa cu pulpa rămasă. După 20 min se procedează ca mai sus.

O mască pentru pielea sensibilă se prepară foarte rapid din câteva fructe zdrobite cu furculiţa şi amestecate cu o linguriţă de miere de tei. Se aplică pe piele şi după 20 min se îndepărtează cu apă călduţă. Tonifică şi favorizează scoaterea punctelor negre.

Pentru pielea grasă, se zdrobesc câteva caise / piersici / ambele şi se amestecă cu un praf de amidon. Se obţine o pastă groasă care se întinde pe faţă şi se lasă timp de 15 min. Se clăteşte cu apă călduţă şi se aplică o picătură de ulei aromat.

Amidonul absoarbe producţia excesivă de sebum a tenului gras şi îl păstrează astfel mat.

Dacă aţi fost insomniaci şi dimineaţă aveţi pleoapele umflate, faceţi o infuzie din 50 g frunze de piersic peste care turnaţi 250 ml apă clocotită. Lăsaţi 20 min, strecuraţi şi puneţi comprese pe pleoape. Aplicaţi-le cât mai des pe parcursul zilei.

Folosind maşina de tocat, storcătorul de fructe sau pur şi simplu o bucată de tifon, se poate obţine sucul mai multor piersici sau caise. Se spală tenul sau se pun comprese. Sucul se foloseşte imediat, în timp pierzându-şi principiile active.

Fiţi la fel de delicate şi catifelate ca aceste fructe minunate!

Lăptuci şi ceva mai mult

Un pic mai devreme, una din prietenele mele mă întreba dacă poate folosi salata (lăptuca) şi la altceva în afara de salată.

Aşa că am citit şi am aflat că salata (Lactuca sativa), din familia Asteraceae este o plantă erbacee, anuală sau bienală, originară din Asia şi cultivată de egipteni, greci şi romani. Are formă, mărime şi culoare în funcţie de soi şi înfloreşte în iulie-august.

Frunzele conţin acizi organici, fibre, flavonoide, pectine, vitamine (A, B₁, B₂, PP, C, E) şi substanţe minerale (ca, fe, k, mg, p). Conţinutul de vitamina A este de 90 mg % şi cel de vitamina C de 60 mg %.

Planta are acţiune antiinflamatoare, antioxidantă, calmantă, emolientă şi sedativă. Se recomandă utilizarea ei în cazul tenului sensibil, congestionat, iritat şi uscat, în afecţiunile oculare (conjunctivită, blefarită, orjelet), cuperoză, degerături şi furuncule.

Blefarita este o inflamaţie a marginii pleoapei datorită acţiunii unor microbi, viruşi, agenţi fizici sau chimici. Se manifestă prin înroşire, scuame şi ulceraţii. Pentru tratarea blefaritei, frunzele de salată se opăresc cu apă clocotită şi se aplică sub formă de cataplasme.

Cuperoza este o tulburare a circulaţiei prin care vasele capilare superficiale se dilată excesiv şi permanent. Din acest motiv, pe piele apare o reţea de vinişoare roşii sau vineţii. În forma sa accentuată, cuperoza poartă denumirea de acnee rozacee. La fel ca mai sus, se folosesc cataplasmele cu frunze.

Pentru albirea, luminozitatea şi prospeţimea tenului:

1. frunzele şi tulpinile se zdrobesc şi se storc bine. Se şterge tenul cu un tampon de vată înmuiat în suc, după care, cu ceea ce rămâne, se aplică comprese de tifon.

2. se unge faţa cu un stat subţire de miere, se zdrobesc frunzele şi se lipesc pe piele.

Pentru aceeaşi prietenă, punctele negre şi coşurile se tratează cu pătrunjel.

Pentru 15 min, se fierbe o legatură de pătrunjel cu 250 ml de apă. Se lasă să se răcească, apoi se scot frunzele şi se storc bine. Loţiunea se pune intr-o sticlă şi se păstrează în frigider. Timp de o săptămână, seara, se şterge faţa cu o bucăţica de vată înmuiată în aceasta soluţie.

  

Două salate şi o legătura de pătrunjel se spală, se rup cu mâna (daca vă plac în varianta rustică), se toarnă un strop de ulei de măsline şi unul de sos de soia. Foarte bună ca atare sau ca garnitură.

Îngheţată cu fructe

Pentru a prepara această îngheţată savuroasă aveţi nevoie de 2 gălbenuşuri, 2 linguri de miere, 1 lingură amestec uleiuri (măsline, migdale, nucă, susan), 3 linguri de smântână, câteva picături de zeamă de lămâie, o mână de cireşe, 3 caise şi 3 piersici bine coapte. Stafide.

 Se freacă gălbenuşurile cu mierea şi apoi cu amestecul de uleiuri, până ce devin o pastă omogenă. Se adaugă smântâna, se amestecă din nou, apoi zeama de lămâie. Fructele se spălă cu apă rece, se scot sâmburii, se zdrobesc bine şi se adăugă în compoziţia de mai sus. Se dă deoparte 1/3. În cele 2/3 rămase se adăugă stafidele după care se pune într-un vas în congelator şi se mănâncă după min 2 ore. 

Gustul este bestial!

Amestecul păstrat se întinde pe faţă, gât şi decolteu (bine curăţate în prealabil) pentru cca. 20 min după care se îndepărtează cu apă călduţă. Este o mască emolientă, hidratantă, vitalizantă, tonică. Împrospătează, catifelează şi miroase frumos.

Să aveţi poftă!

Remedii antisolare

Astazi la ora 16.00, in intersectia de la Unirea, termometrul masinii mele indica 38⁰C, temperatura de afara. Cu cateva zile in urma, daca imi amintesc bine, imi faceam un ceai cu albastrele sa ma incalzesc. In astfel de situatie, organismul trebuie sa adapteze la aceste diferente de temperatura. Acum este bine sa-l ajutati cu foarte multe lichide, de preferat apa, ceai si sucuri de fructe. Evitati sa consumati lichidele foarte reci deoarece diferenta mare de temperatura intern-extern poate provoca un soc termic. Purtati haine deschise la culoare, din materiale naturale, largi, bluze cu maneca lunga si palarii. Folositi o crema cu protectie solara, chiar daca va aflati in oras si nu pe plaja. Va protejati astfel de insolatie si arsuri solare.

 Daca totusi va ardeti, asa cum v-am povestit ca mi s-a intamplat weekend-ul trecut, remedii foarte bune sunt varza si galbenelele.

Varza (Brassica oleracea) din familia Brassicaceae este o planta erbacee, bienala, cultivata inca din Epoca de Piatra. Datorita continutului ridicat de apa (peste 90%), proteine, glucide, vitamine (A, B₁, B₂, C, PP) si minerale (ca, cu, na, mg, p) varza are valoare medicinala si cosmetica.

Principiile active ii dau proprietati antiinflamatoare, analgezice, bactericide, cicatrizante si regenerante. De aceea, frunzele sunt folosite pentru arsuri, afectiuni dermatologice (acnee, puncte negre, eczeme, ten incarcat), abcese, furuncule, inflamatii ale pielii, prurit, zona zoster. Sucul de varza elimina durerea, diminueaza inflamatiile, reduce congestia tegumentara si relaxeaza tesutul.

Frunzele se folosesc fie sub forma de cataplasme (strivite si aplicate direct pe locul afectat), fie sub forma de suc (obtinut prin presare si aplicat sub forma de lotiune sau comprese).

Galbenelele (Calendula officinalis) din familia Asteraceae, este o planta erbacee, anuala, cu origine probabila din Africa de Nord sau Europa. De la planta, se recolteaza numai florile, manual, dupa care acestea se usuca in staturi subtiri, in locuri umbroase.

Deoarece are actiune antispastica, antiinflamatoare, antitumorala, bactericida, cicatrizanta, emolienta, hidratanta si tonica, in medicina traditionala florile de galbenele sunt folosite, in special, in afectiunile cutanate.

Florile trateaza intepaturile insectelor veninoase, reduc inflamatiile, vindeca ranile, degeraturile si arsurile, hidrateaza tenul uscat si sensibil, tonifica tenul matur, trateaza conjunctivitele fiind foarte bune in mentinerea igienei oculare.

Pentru tratarea arsurilor solare de gradul I, galbenelele se pot folosi ca tinctura, ulei si crema.

Tinctura de galbenele se dilueaza cu apa distilata in proportie de 1:3 si se aplica sub forma de comprese, uleiul direct pe piele, in strat subtire, iar crema prin masaj usor, de minim doua ori pe zi. Crema si uleiul au actiune cicatrizanta, antiinflamatoare si emolienta, iar tinctura reduce senzatia de durere si usturime.

    Maine va voi spune cum ne putem folosi de principiile active ale fructelor pentru a contracara efectele nocive ale radiatiilor solare.