Coacăze

Înainte să plec la serviciu, am trecut din nou pe la zmeurul din curte să-i spun bună dimineaţa şi să mă bucur de roadele sale dulci şi parfumate. Alături de el, coacăzul încerca să prindă cât mai mult soare ca să-şi coacă şi el fructele.

Coacăzul negru (Ribes nigrum), din familia Grossulariaceae, este un arbust cu origine în regiunile nordice, are forma de tufă şi înălţime de până la 2 m, creste atât cultivat cât şi spontan prin păduri, tufărişuri, lunci şi marginea grădinilor. Înfloreşte în aprilie – mai iar fructele se maturizează în iulie. Au culoare neagră cu pete galbene şi formă sferică cu diametrul de cca 1 cm. Conţin minerale şi vitamine dintre care 300 mg % potasiu şi 150 mg % vitamina C.

În fitoterapie, se utilizează frunzele (ameliorează sindroamele inflamatorii şi alergice), fructele (previn accidentele vasculare şi întăresc acuitatea vizuală) şi seminţele (uleiul tratează afecţiunile coronariene, diabetul, dereglările ciclului menstrual, hipertensiunea).

Coacăzele se folosesc în cosmetică sub formă de extract sau ulei şi intră în compoziţia cremelor antirid, a loţiunilor pentru ten uscat, a loţiunilor pentru tonifierea firelor de păr, a cremelor calmante a arsurilor solare.

Pentru împrospătarea tenului se prepară o mască din două linguri coacăze care se zdrobesc şi se amestecă cu o lingură de miere de tei. Se aplică pe faţă, gât şi decolteu, se lasă 20 min şi se clăteşte cu apă minerală. Vitaminele conţinute de mască netezesc ridurile fine şi catifelează pielea. Pentru hidratare se poate adăugă o lingură de smântână.

 Pielea mâinilor se întreţine cu un macerat din două linguri de frunze mărunţite şi lăsate în  apă caldă 24 ore. Se strecoară şi se pun comprese cu tifon steril.   

Ca şi zmeurul, coacăzul ne dă fructe pentru îngheţată, dulceaţă, gem, prăjituri, alcoale. Aştept cu nerăbdare să se coacă….