Dulceţi

Zilele trecute m-am delectat cu aroma, gustul şi culoarea unor dulceţi făcute de mama. Căci mama, trebuie să recunosc, este mare meşteră în bucătărie. A găsit în piaţa Obor - la preţuri pământene - caise şi piersici. Şi iată ce a ieşit:

 

La rândul meu, am citit câte ceva despre aceste fructe. Au proprietăţi asemănătoare aşa ca reţetele sunt valabile pentru ambele.

În plus, mi-am dat silinţa să scriu mai mult pentru că ieri am chiulit.

Caisul (Armenica vulgaris), familia Rosaceae este un arbore înalt de 6-10 m, căruia ii plac foarte mult lumina, căldura şi umiditatea şi care trăieşte peste 15 ani. Fiind cultivat de timpuriu in Armenia se consideră ca aceasta ar fi o posibilă origine. Tot de aici vine şi numele său, Armenica. 

Fructul conţine cca. 85 % apă, proteine, glucoză, vitamine (A, B₁, B₂, C) şi minerale (ca, fe, k, na, p). Este bogat in vitamina A şi potasiu aprox. 250 mg %.

Piersicul (Persica vulgaris), familia Rosaceae este un arbore originar din China, cu înălţime între 2 şi 6 m, căruia îi plac verile calde şi iernile blânde.

Fructul are valoare alimentară, cosmetică şi medicinală. Conţine până la 89 % apă, vitamine (A, B₁, B₂, C) şi minerale (ca, fe, k, na, p). Are conţinut ridicat de potasiu (cca. 200 mg %). 

 

Caisele şi piersicile au proprietăţi astringente, regenerante şi fortifiante. Se folosesc pentru tonifierea tenului normal, curăţarea tenului gras, echilibrarea tenului seboreic şi scoaterea punctelor negre. Datorită conţinutului ridicat de apă sunt un remediu bun pentru tenul uscat.

Fiind astringente, ambele fructe se folosesc ca atare pentru tenurile grase şi seboreice. Pentru celelalte tipuri de ten, fructele se amestecă cu ulei aromat / smântână / puţină cremă de faţă deoarece acestea anulează efectul astringent.

De la piersic se folosesc fructele şi frunzele, iar de la cais fructele şi sâmburii.

Din sâmburii de caise se obţine, prin presare la rece, un ulei ce conţine vitamine (A, B₁, B₂, B₆, E) şi acizi graşi esenţiali Omega 6 şi 9. Are acţiune antiinflamatoare şi regenerantă, echilibrează producţia de sebum, hidratează şi catifelează. 

O mască gustoasă, pentru toate tipurile de ten, se obţine din câteva caise / piersici / ambele care se spălă, se curăţă de coajă şi de sâmburi. Se zdrobesc, se amestecă cu o lingură de smântână şi una de miere şi se aplică pe faţă, gât şi decolteu. După 20 min se spală pielea cu apă călduţă şi se unge cu o picătură de ulei aromat.

Sau, mai simplu, caisa / piersica bine coaptă se desface, se scoate sâmburele şi se freacă faţa cu pulpa rămasă. După 20 min se procedează ca mai sus.

O mască pentru pielea sensibilă se prepară foarte rapid din câteva fructe zdrobite cu furculiţa şi amestecate cu o linguriţă de miere de tei. Se aplică pe piele şi după 20 min se îndepărtează cu apă călduţă. Tonifică şi favorizează scoaterea punctelor negre.

Pentru pielea grasă, se zdrobesc câteva caise / piersici / ambele şi se amestecă cu un praf de amidon. Se obţine o pastă groasă care se întinde pe faţă şi se lasă timp de 15 min. Se clăteşte cu apă călduţă şi se aplică o picătură de ulei aromat.

Amidonul absoarbe producţia excesivă de sebum a tenului gras şi îl păstrează astfel mat.

Dacă aţi fost insomniaci şi dimineaţă aveţi pleoapele umflate, faceţi o infuzie din 50 g frunze de piersic peste care turnaţi 250 ml apă clocotită. Lăsaţi 20 min, strecuraţi şi puneţi comprese pe pleoape. Aplicaţi-le cât mai des pe parcursul zilei.

Folosind maşina de tocat, storcătorul de fructe sau pur şi simplu o bucată de tifon, se poate obţine sucul mai multor piersici sau caise. Se spală tenul sau se pun comprese. Sucul se foloseşte imediat, în timp pierzându-şi principiile active.

Fiţi la fel de delicate şi catifelate ca aceste fructe minunate!