7 scări

La un moment dat am vrut să scriu câte ceva despre proprietăţile uimitoare şi puţin cunoscute ale socului. Din păcate, m-am gândit la el prea târziu şi nu mai era nici unul înflorit în oraş.

Zilele aceste, însă, neprevăzutul m-a dus la munte şi l-am găsit acolo puţin înflorit şi foarte mult îmbobocit la aceasta vreme.

Sâmbătă, la Şapte Scări, temperatura era de 14⁰ C la ora 14.00. După un urcuş în ritm alert, am abandonat traseul în faţa scărilor de metal, verticale şi alunecoase. Restul grupului, temerari sau doar obişnuiţi cu muntele, au continuat să urce şi s-au întors cu poze impresionante.

       În acest timp, am făcut şi eu poze cu socul pe care am fost mirată să-l găsesc acolo. Aşadar, floarea lui şi despre el:

 Socul (Sambucus nigra) din familia Caprifoliaceae este un arbust de origine euro-asiatică, ce creste spontan de la câmpie până la munte pe etajul fagului. Ajunge la o înălţime de 10 m, înfloreşte, în funcţie de regiune, în perioada mai-iulie şi are utilizare alimentară, cosmetică şi medicinală. Florile conţin cantităţi apreciabile de vitamina C şi potasiu.

Ceaiul din flori de soc este antitusiv, febrifug, imunostimulent şi sudorific, provocând transpiraţii abundente. Se foloseşte în caz de guturai, gripă sau bronşită deoarece scade rapid temperatura, calmează tusea şi grăbeşte procesul de vindecare.

Fructele sunt printre cele mai puternice detoxifiante folosite în fitoterapie. Sucul din fructe are efect antiseptic, diuretic, depurativ,  laxativ. Reduce retenţia hidrică şi neutralizează radicalii liberi din organism. Acelaşi efect îl are şi extrasul din coajă de soc.

Fructele şi coaja se folosesc pentru detoxifiere, în curele de slăbire, în afecţiunilor rinichilor şi ale vezicii urinare şi în tratarea reumatismului.

Din flori se obţin socată şi vin de soc iar din fructe se prepară sirop, compot, gem şi dulceaţă.

În cosmetică, se folosesc numai florile uscate deoarece cele proaspete pot produce eriteme. Sunt indicate, în special, pentru tenurile uscate, iritate şi congestionate.

Se toarnă 250 ml apa clocotită peste două linguri de flori uscate şi mărunţite. Se lasă acoperit pentru 30 min după care se strecoară şi se spală faţa cu un tampon de vată. Cu infuzia rămasa se aplică comprese cu tifon steril. Are acţiune antiseptică şi antiiflamatoare. Cu aceleaşi comprese se tratează ochii iritaţi şi congestionaţi.

Mâinile aspre şi crăpate se masează cu o cremă din flori de soc. Pentru aceasta se topeşte la Bain-Marie o bucăţică de ceară curată şi o bucăţica de unt de casă. Peste acestea se toarnă o pulbere fină obţinută dintr-o lingură de flori de soc uscate şi măcinate. Se amesteca totul bine şi se toarnă într-o cutie de culoare închisă. Trebuie lucrat foarte repede deoarece ceara se întăreşte şi crema va avea prin ea un soi de solzişori.  

Din câteva flori de soc puse la macerat în ulei de măsline, se obţine un ulei indicat pentru pielea îmbătrânită, uscată şi rugoasă (în special genunchi şi coate).

În final, nu-mi rămâne decât să vă spun să mergeţi la munte să culegeţi soc. Încercaţi chiar să urcaţi cele 7 scări.   
   Succes!