Tzatziki de Vama

Pe vremea când eram copiliţă, mergeam la ţară, la mamaia şi rămâneam acolo până li se făcea dor de mine şi veneau să mă ia acasă. Plânsete, tristeţi sfâşietoare şi promisiuni că mă vor aduce vara următoare. Într-o astfel de vară, mamaia tăiase şi opărise un pui, iar oala cu apă clocotită o pusese deoparte, nu ştiu pentru ce. “Mamaie, vezi să nu dai în oala cu apă” şi chiar în acel moment eu am trecut pe lângă ea în fugă, m-am împiedicat şi am vărsat-o, din fericire, doar pe un picior. “Ce ai făcut mamaie….” Şi s-a apucat săraca să mă oblojească cu albuş de ou şi frunze de varză. Este o amintire foarte veche, cred că aveam până în şase ani, dar este foarte clară. Nu durerea a imprimat amintirea ci imaginea mea, stând pe sală, cuminte, cu piciorul drept întins şi acoperit cu multe foi de varză. 

Am rememorat momentul după x ani şi două zile petrecute la mare. 23⁰C pe plajă, 16⁰C în apă şi vânt din belşug. Ca să-mi prăjesc lăbuţele, au fost suficiente două ore de soare şi alte câteva de umbră şi vânt.

 

Întoarsă acasă, între o cremă cu cortizon şi leacurile bunicii, le-am ales pe cele din urmă. Puteţi face alegerea inversă…

Aşa că, după ce am petrecut o noapte teribilă, ieri m-am tratat cu două legături de mărar, un castravete, un iaurt simplu, şase frunze mari de varză, ulei de măsline şi două bandaje de tifon 100% bumbac. Castravetele se curăţă de coajă şi se dă pe răzătoare, doar frunzele mărarului se mărunţesc bine (tulpina zgârie). Cele două se amestecă cu ulei de măsline şi iaurt după care se întind cu foarte mare grijă pe piele şi se acoperă cu frunzele de varză. Totul se leagă cu faşă de tifon.

După o noapte cu tzatziki, diferenţa este foarte simţitoare – pot să-mi folosesc papucii de baie, suport atingerea fustei şi presupun că, mai târziu, voi conduce încălţată. Încă nu-mi place ce văd, aşa că diseară voi repeta tratamentul, punând in plus un albuş de ou bătut spumă. 

Cum mamaia nu mai este sa o întreb de ce l-a folosit, am căutat pe net (sursa noastră cea de toate zilele) şi am aflat că albuşul de ou este echivalentul placentei umane, conţine intr-o proporţie ridicată apa şi proteine, dintre care cea mai importantă este colagenul. Proteinele determină activarea şi reproducerea celulelor stimulând astfel procesele reparative. Colagenul, substanţă biologic activă, este materia primă pentru vindecarea şi regenerarea ţesuturilor. El împiedică deteriorarea cutanată şi redă elasticitatea pielii.

De aceea, albuşul de ou are efect hidratant, regenerant, antiinflamator, antiedemic, reduce senzaţia de arsură, împiedică apariţia cicatricelor şi deteriorarea tegumentelor, elimină aspectul de coajă de portocală pe care îl capătă pielea inflamată .

Recunosc că nu ştiam toate acestea.  

Eu am tratat astfel o arsură de gradul I, care a afectat doar epidermul şi care s-a manifestat prin frisoane, mâini foarte reci, sete accentuată, usturime, piele înroşită, inflamată, dureroasă. Totuşi, este bine sa mergeţi la doctor. Simptomele nu apar imediat ci la câteva ore. Pielea se poate arde fără soare, numai de la vânt.

Vă recomand să consumaţi foarte multe lichide deoarece arsurile deshidratează organismul. Puneţi comprese cu apă rece pentru ca extrag căldura şi opresc procesul de deshidratare. Folosiţi o cremă protectoare chiar dacă păstraţi hainele pe voi. Aplicaţi crema inclusiv pe buze pentru că şi ele se pot prăji.

Ce vă mai recomand, dacă mergeţi în Vamă: 

Mâine vă povestesc despre varză şi crema de gălbenele.    

Salata de weekend

Dacă vă întrebaţi ce mai gătiţi în acest week-end şi ce legume luaţi din piaţă, vă propun o salată de crudităţi. Pentru aceasta aveţi nevoie de un castravete potrivit, câteva frunze de mărar, pătrunjel şi rozmarin, totul asezonat cu o lingură de ulei de măsline şi o lingură de miere.

Faţa, mâinile şi legumele se spală bine, după care frunzele de mărar, pătrunjel şi rozmarin se zdrobesc până se obţine o pastă. Din castravete se taie două rondele, iar ce rămâne (cu coaja cu tot) se dă pe răzătoarea mică, după care se amestecă cu pasta din frunze. Se lasă 5 minute apoi se storc uşor. Sucul rezultat se pune în frigider, iar legumele se amestecă bine cu mierea şi uleiul de măsline. Se întinde pe frunte, obraji, gât şi decolteu iar pe pleoape se pun cele două rondele de castravete. După 20 de min se îndepartează cu apa călduţă şi se tamponează faţa cu sucul păstrat în frigider.

Aceasta mască este puternic hidratantă, albeşte pielea, o înmoaie şi o catifelează. Este indicată pentru ten uscat, acnee, cuperoză, pistrui şi pete, irosire accentuată a feţei dar şi pentru tenul normal.

Acum să vă explic de ce are aceste efecte.

Castravetele (Cucumis sativus), face parte din familia Cucurbitaceae, originar din Sudul Asiei, fiind o plantă erbacee, anuală, urcătoare. În antichitate, era cultivat de greci, egipteni şi romani, aceştia din urmă folosindu-l în cosmetică. Fructul conţine până la 95% apă, vitamine (mai ales A şi C), minerale (so, po, ca, fe, zn). 
 Are proprietăţi antiinflamatoare şi acţionează asupra acneei, iritatiilor pielii, petelor de pe faţă, ridurilor şi panariţiului. Tratează tenul gras cu pori dilataţi şi hidratează tenul uscat. Tonifică şi catifelează tenul normal.

Mărarul (Anethum graveolens), din familia Apiaceae este o plantă erbacee, anuală, cultivată încă din Antichitate de daci, egipteni, greci şi romani.

Frunzele proaspete sau uscate au acţiune antiseptică şi emolientă. Tratează tenurile acneice, infecţiile şi inflamaţiile pielii.

Pătrunjelul (Petroselinum crispum) aparţine tot familiei Apiaceae, este plantă erbacee, bienală, cu înălţime de până la 130 cm şi care se cultivă pentru frunze şi rădăcină.  

Frunzele conţin zaharuri, proteine, carotenoide, minerale (ca, mg, fe) şi au o cantitate ridicata de vitamina C şi complexul vitaminelor B.

Are proprietăţi antiinflamatoare, calmante şi datorită efectului sedativ, decongestionează ţesuturile. Frunzele combat ridurile şi pistruii, albesc tenul şi atenuează petele roşii.

      Dacă v-am convins să pregătiţi salata de mai sus, încercaţi să folosiţi legume de gradină şi nu de seră. Dimineaţă am văzut un castravete mic în vrejul din curte, aşa că este posibil să-i găsiţi în piaţă.

Rose & Rosemary

Aseară am furat un boboc abia întredeschis dintr-o tufă de dulceaţă. Era atât de înmiresmat şi proaspăt încât nu l-am putut lăsa acolo, iar parfumul lui m-a însoţit întreaga noapte…

Noroc că locuiesc intr-o zonă a oraşului unde temperatura este mai scăzută decât în rest, altfel nu as mai fi găsit acum asemenea boboci. Spre deosebire de trandafirii pentru flori tăiate, care înfloresc de primăvara până toamna târziu, trandafirul de dulceaţă înfloreşte o singură dată la începutul primăverii.

Trandafirul (Rosa) face parte din familia Rosaceae având peste 10.000 de varietăţi cultivate pe toate continentele. Rosa damascena (trandafirul de Damasc) şi Rosa centifolia (trandafirul de dulceaţă) sunt cele mai cunoscute şi cultivate pentru utilizarea lor în industria alimentară, cosmetică şi parfumerie. Rosa damascena este originară din Asia, a fost adusă în Europa în sec XIII şi este la originea varietăţii Rosa centifolia.

Petalele lor conţin vitamine (A, B2, C, K, PP), minerale (po, ca, fe, mg), pectine şi taninuri. Au acţiune astringentă, antiseptică, tonică, antibacteriană, hemostatică, emolientă şi cicatrizantă.

De aceea, apa de roze previne ridurile, hidratează şi curăţă tenurile uscate şi sensibile, infuzia tratează iritaţiile oculare şi conjunctivita, tinctura îngrijeşte tenul gras, uleiul tonifică, hidratează, curăţă şi calmează pielea, extractul de flori vindecă afecţiunile mucoasei bucale (afte, gingivite, stomatite).

După toate aceste însuşiri ale trandafirului nu-mi rămâne decât să vă spun: cine nu are acasă unul, să-şi cumpere! 

Săptămâna trecută am schimbat drumul spre casă, gândindu-mă ca îmi prinde bine să merg mai mult pe jos. Prin urmare, cele trei staţii de bulevard parcurse cu autobuzul le-am dat pe 15 min de mers la pas prin cartier. Şi a meritat pentru că fac tot felul de descoperiri de la oameni noi la o florărie nou apărută. La florărie, frunze, flori, culori, parfum, ceva albine, un căţel, vreo doi vecini, iar de pe o etajeră se iţea un rozmarin…

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) din familia Lamiaceae este un subarbust peren, cu flori albăstrui sau violacee, frunze aciculare ce rămân verzi peste iarnă, de origine mediteraneană,  cu proprietăţi excelente în cosmetică. 

 ff

Înfloreşte în mai – iunie, iar florile şi frunzele se recoltează în aceasta perioadă şi se usucă la umbră.

Principiile lor active au proprietăţi antiseptice, antiinflamatoare, cicatrizante şi emoliente. Din acest motiv, sunt remedii foarte bune pentru vindecarea rănilor şi infecţiilor de la nivelul pielii, dau supleţe şi strălucire parului, elimină mătreaţa, combat ridurile, acnea şi dermatitele, asigură îngrijirea tenului gras cu sebum în exces. Cunoscându-se proprietăţile sale, în Grecia Antică era folosit în medicină. Este folosit şi în medicina noastră tradiţională, în tratamentul durerilor de cap, reumatism, stări gripale, pneumonii, boli contagioase etc.

Acestea fiind scrise, diseară voi renunţa încă o dată la autobuz şi îmi voi cumpăra un rozmarin, după care voi face o vizită trandafirului de dulceaţă.

În aşteptarea rozmarinului promis….

15 grade

Pentru ca in aceasta zi de inceput al verii, imi este frig (afara sunt 15⁰ C), mi-am facut un ceai care sigur ma va incalzi si, poate, ma va binedispune.

Printre alte lucruri pe care le-am gasit in cana cu ceai, erau si albastrele. Ele, albastrelele (Centaurea cyanus) fac parte din familia Asteraceae si sunt plante erbacee, anuale, care apar spontan in semanaturile de grau si secara sau pe marginea drumului. Sunt originare din Sicilia si Grecia. Florile se recolteaza in iulie (asa ca mai aveti timp), se usuca la soare si se pastreaza in pungi de hartie.

Datorita proprietatilor astringente, antimicrobine, antiinflamatoare si vasculo-protectoare se folosesc mai ales in tratamentul cearcanelor, al pleoapelor iritate si al ochilor obositi dar, in acelasi timp, sunt excelente pentru ingrijirea tenului ridat si al celui cu acnee rosacee. 

Asadar, se face o infuzie dintr-o lingura de flori uscate peste care se toarna o cana de apa clocotita (250 ml). Totul se lasa acoperit pentru 20 min dupa care se strecoara. Folosita ca atare, aceasta apa de flori are efect hidratant, calmant si de intretinere pentru toate tipurile de ten. Lasata sa actioneze mai mult timp, sub forma de comprese sau tamponari cu vata, este buna pentru tenul ridat si afectiunile ochilor.    

In concluzie, intr-o zi de vara va puteti incalzi cu un ceai de albastrele sau va puteti racori fata cu o infuzie din aceleasi flori…

Parfum de tei...

“Au inflorit teii de pe bulevardul cu fantani!” Acesta a fost gandul ce mi-a intrerupt dimineata mersul pe pilot automat, in ritm zorit spre serviciu… Pisici negre nu am vazut dar ceasuri rele au fost! Sau mai bine zis minute negre, 10 la numar, intarziate, cu efect spontan o ora taiata din pontaj. Dar toata supararea mea s-a dus atunci cand pe fereasta biroului a intrat parfumul suav al florilor de tei, atat de delicat si atat de puternic in acelasi timp…

Asa ca azi vorbim despre tei (Tilia species) care este un arbore foios, de cca 40 m, ce apartine familiei Tiliaceae, intalnit mai ales in sudul si estul tarii. Florile sunt frumos mirositoare, aromate cu gust dulceag si usor astringent. La noi se intalnesc cu precadere trei specii: tei argintiu (Tilia tomatosa), tei pucios (Tilia cordata) si teiul cu frunza mare (Tilia platyphyllos). Au perioade diferite de inflorire: teiul argintiu in luna iulie, florile lui fiind cele mai parfumate; teiul pucios la jumatatea lui iunie; teiul cu frunza mare la inceputul lunii iunie. Florile se recolteaza la inceputul infloririi, numai pe timp frumos, iar daca ploua, la 2 zile dupa ploaie. Se usuca in strat subtire, la umbra, in locuri bine aerisite.

Florile de tei au minunate insusiri ce pot fi folosite in cosmetica. Principiile lor active au actiune emolienta, antiinflamatoare, sposmolitica si usor sedativa si de aceea tonifiaza pielea, combat ridurile, trateaza pleoapele iritate si cearcanele si stimuleaza cresterea parului.

Pentru stimularea cresterii parului, 10 g flori se macereaza in 100 ml alcool de 70^o, timp de 10 zile. Se agita zilnic apoi se strecoara intr-un recipient inchis la culoare. Radacina parului se freaca cu aceasta tinctura dupa care se acopera capul cu un prosop.

Pentru ingrijirea tenului ridat, intr-un vas de ceramica se face o infuzie din 3 linguri flori de tei, maruntite peste care se toarna o cana de apa clocotita. Timp de 10 min se sta cu fata deasupra vaporilor emanati din vas. Dupa ce s-a racit, se strecoara si se aplica pe toata fata comprese cu aceasta infuzie. Florile strecurate se pun intr-un tifon si se aplica in zona ochilor pentru a reduce cearcanele. Se aplica apoi o crema hidratanta sau putin ulei de masline.

Apa de flori are efecte minunate in cazul tenului normal. Se prepara la fel ca infuzia, se lasa 10 min dupa care se strecoara iar cand se raceste se tine in frigider pentru max 10 zile. Este ieftina, simplu de facut si are efect de reimprospatare a pielii.

O masca pentru toate tipurile de ten se face dintr-un galbenus de ou frecat cu o lingura de ulei de masline, o lingura de miere si la sfarsit cu o lingura cu flori de tei maruntite bine. Totul se intinde pe fata, gat si decolteu. Se lasa sa actioneze 20 min dupa care se spala cu apa calduta. Masca hraneste si calmeaza, iar efectele se vor vedea mai ales pentru tenul uscat. 

Pentru ca are actiune neurosedativa, putem adormi linistiti dupa o baie de flori de tei. 100 g flori se oparesc cu 1 l apa clocotita iar dupa 5 min se toarna in cada peste apa de baie. Pielea va pastra parfumul suav al florilor de tei….

Vise aromate!

De dupa weekend

Uneori nevoia impetuoasa de a face o schimbare in viata noastra, se poate manifesta printr-o alta culoare a parului (poate asa ne gaseste norocul…). Daca la aceasta se mai adauga si un weekend solitar, iese o masca hidratanta, regeneranta si coloranta.

Cantitatile sunt in functie de volumul si lungimea parului. Eu am folosit o cutie cu henna, o lingura cu ulei de ricin (le gasiti la plafar), o sticla de 10 ml vitamina A uleioasa, 50 ml alcool de 90⁰ (le gasiti la farmacie), o lingura cu ulei de masline, o lingura cu miere (din dulap), cateva oua de prepelita (de la un var), o ceasca cu cafea tare, calda.

Intr-un vas se amesteca uleiurile, mierea si ouale - pe care eu le-am pus intregi. Peste ele se toarna alternativ pulberea de henna si cafeaua, in functie de consistenta si cantitatea de care aveti nevoie. La sfarsit se pune alcoolul.

Amestecati ingredientele cu o lingura de lemn, intr-un vas de sticla sau ceramica. Se mai pot adauga: laptisor de matca, argila, pudra de gingko biloba, tot felul de alte uleiuri – in functie de ce se gaseste prin casa si are efecte benefice.  

Se unge parul cu aceasta pasta, de la radacina spre varfuri, dupa care se pune o casca de baie si totul se inveleste intr-un prosop. In scurt timp pielea capului se va incalzi, semn ca masca incepe sa actioneze.

Pastrati totul cat aveti timp si rabdare. Cu cat va sta mai mult, cu atat culoarea va fi mai intensa si va rezista, plus ca toate vitaminele si mineralele isi vor face treaba. Eu prefer sa o folosesc in week-end si sa dorm asa. Masca se indeparteaza cu sampon si apa din abundenta, calda nu fierbinte pentru ca se coaguleaza ouale. Pentru stergerea parului folositi un prosop colorat.

   Mult noroc!